Un Mesaj Fără Echivoc Către Mijlocașul Gloriei Buzău

Un Mesaj Fără Echivoc Către Mijlocașul Gloriei Buzău Sursa poza: ExpressPress

Și așa începe un nou episod din saga fotbalului buzoian, călinând urechile spectatorilor de pe stadionul „Drăgăicenilor”. Omul momentului, Ilie Stan, antrenorul Gloriei Buzău, a decis că destinele sale fotbalistice și ale lui Constantin Budescu trebuie să urmeze drumuri separate. Și nu au fost doar vorbe de alint, ci un mesaj clar: „La revedere! Pa!” Simplu și la subiect, exact cum îți taie sapa buruienile pe câmp.

Înființând un strat adânc de tensiuni, se zice că Ilie, la o cană de țuică fiartă cu consătenii, ar fi spus: „Budescu joacă fotbal mai rar decât face încercări de a fi ecologist nevrozând mingile prin iarbă.” O sentință grea, venită după ce l-a scos pe experimentatului mijlocaș din lot, potrivit surselor noastre (adică un moș zis „Radio-Șanț” din tribună).

Unii cârcotași din sat sugerează că ai noștri fotbaliști nu se înțeleg tocmai din cauza horoscopului. Ilie, săgetător aprig, și Budescu, un capricorn încăpățânat, nu au cum să împace energia focului cu încăpățânarea pământului. Pe de altă parte, tanti Leana de la birt crede că despărțirea lor e cauzată, de fapt, de cine nu spală vasele după chefuri.

E clar că Ilie Stan e personajul care te face să-ți iei semințele și să te așezi pe bordură din nou. De data asta, n-a mai lăsat loc de interpretări și a trimis oficial invitatia lui Budescu la un „pas mare înainte”. Reacția lui Budescu? Ca de obicei, o enigmă, probabil scăldată-n tactica amicală de fotbal de aleasă elită. Unii zic că o să-și petreacă ore bune gândindu-se la următoarea destinație, eventual leganându-se într-un hamac imaginar, cu mingea drept perniță.

Ce va urma? Să sperăm că nu ne trezim cu un sezon de „Reuniunea Gloriei” la fel de lacrimogen ca „Ferma Vedetelor”. Oricum ar fi, țineți televizoarele și radiourile pe recepție, căci cu siguranță urmează și altele. Până atunci, să ne mai delectăm cu Săpânța și semințe de bostan!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.