Marius Șumudică, Uluit de Victoria Cu Rapid în Fața Metalului Buzău. Rapid Ia Startul Spre Semifinală Împotriva Hermannstadt!

Marius Șumudică, Uluit de Victoria Cu Rapid în Fața Metalului Buzău. Rapid Ia Startul Spre Semifinală Împotriva Hermannstadt! Sursa poza: ExpressPress

Dragi cetățeni ai Comunei, să vă așezați bine pe scaune, căci avem vești care fac pământul să se scuture și berbecii să zburde! Într-un meci de pomină și cu un sfârșit scris de un regizor mai telenovelistic ca viața însăși, Rapidul s-a calificat fără efort miercuri în semifinalele Cupei României Betano. Se zvonește că Hermannstadt își freacă deja mâinile de bucurie, anticipând un duel epic pentru un bilet în finala magnifică.

Cum se întâmplă, nici bine nu și-a scos domnul Marius Șumudică palma de pe frunte, căci meciul cu Metalul Buzău s-a transformat într-un spectacol demn de cirque du football. „Nici în liga a patra nu există așa ceva”, a fost citat antrenorul cu expresia unui cioban care a găsit un brad de Crăciun pe câmpul de oi.

Principalele bârfe sugerează că jucătorii lui Metalul stăteau hipnotizați de mingea care se plimba grațios ca o domniță pe bulvard, bucurându-se de fiecare pasă ca de-o felie de cozonac fierbinte. Un locuitor anonim din tribune a fost auzit șoptindu-i unui amic: „Măi Vasilie, e cum zici tu, s-au întrecut pe sine cu sucelile!”

Mai mult, prin sat umblă vorba că sătenii din Buzău au fost tentați să lase jocul de fotbal și să-l transforme în festival local – doar bunica să rămână la poartă și capra să joace vârf, că restul, cum se cade.

Șumudică, biet om, s-a văzut într-o situație de-a dreptul paradoxală: prea bucuros că a câștigat și totodată șocat de ușurința cu care s-a întâmplat. „E inacceptabil!”, a spus el, uitându-se la jurnalisti ca la niște măgari ce îi pasc întrebutările.

Acum că Rapidul a trecut fluierând mai departe, comuna e în febra pregătirilor pentru marele meci cu Hermannstadt. Orice se poate întâmpla, dar nimeni nu riscă să rămână acasă fără pălincă și o bucată de cârlan, căci se anunță o bubuială de zile mari. Iar dacă destinul va fi cu noi la fel de milos ca ploaia de vară, cine știe, poate că săptămâna viitoare vom scrie despre cum s-au împrietenit două echipe ca sarea și piperul.

Până una, alta, țineți aproape, căci poveștile fotbalistice din satul nostru au darul de a ne ține cu sufletul la gură și papanașii la îndemână!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.